Normele de poluare Euro 7: noile standarde pentru uzura anvelopelor

Euro 7 introduce, pentru prima dată, limite privind uzura anvelopelor și particulele eliberate în mediu. Rezistența la abraziune va deveni astfel un criteriu obligatoriu de omologare și comercializare în Uniunea Europeană, alături de aderență, eficiență energetică și zgomot.

De ce se introduc norme de uzură?

Prin contactul cu suprafața drumului, anvelopele eliberează particule formate din cauciuc natural și sintetic, polimeri și alte componente chimice. Acestea ajung pe carosabil, în sol, în ape și, în cazul particulelor mai fine, în aer.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC) estimează că uzura anvelopelor ar putea reprezenta între o treime și jumătate din microplasticele eliberate neintenționat în mediu. Totodată, aceasta contribuie cu aproximativ 5–30% la emisiile de particule asociate transportului rutier. Studiul JRC privind uzura anvelopelor

Chiar dacă vehiculele electrice nu emit gaze la eșapament și produc mai puține particule din frâne datorită frânării regenerative, acestea nu sunt excluse reglementăroilor noi deoarece acestea continuă să genereze particule prin uzura anvelopelor și a carosabilului. Analiza OECD privind emisiile non-eșapament

Noile norme urmăresc:

• reducerea particulelor și microplasticelor eliberate în mediu;

• eliminarea treptată a produselor cu uzură ridicată;

• creșterea duratei de utilizare a anvelopelor;

• reducerea consumului de materii prime și a volumului de deșeuri;

• stabilirea unor criterii comune pentru întreaga piață europeană.

Informații esențiale

Regulamentul (UE) 2024/1257 extinde standardele europene de emisii dincolo de gazele de eșapament și include particulele provenite din frâne și uzura anvelopelor.

Principalele schimbări sunt:

• abraziunea devine un criteriu obligatoriu de omologare;

• anvelopele cu o uzură mai mare decât limitele admise nu vor mai putea fi introduse pe piața UE;

• cerințele se vor aplica etapizat, în funcție de categoria anvelopei;

• limitele vor fi înăsprite în timp;

• producătorii vor trebui să demonstreze conformitatea produselor;

• distribuitorii vor trebui să urmărească mai atent omologările și stocurile;

• regulile se aplică indiferent dacă anvelopa este destinată unui vehicul termic, hibrid sau electric.

Regulamentul european stabilește obligația și calendarul, iar baza tehnică internațională este dezvoltată prin Regulamentul ONU nr. 186.

Textul acestuia a fost transmis oficial secretarului general al ONU la 28 iulie 2026. Dacă, în termen de șase luni, nu se opun mai mult de o cincime dintre statele contractante, regulamentul va fi considerat adoptat și ar urma să intre în vigoare la finalul lunii ianuarie 2027. Notificarea oficială a Secretariatului ONU

Cum sunt stabilite limitele?

Limitele nu sunt identice pentru toate anvelopele. Produsele sunt evaluate în raport cu o anvelopă standard de referință, denumită SRTT – Standard Reference Test Tyre.

Pentru anvelopele de vară și cele de iarnă este utilizat un indice de abraziune de referință de 1,00. Sunt prevăzute ajustări pentru anumite categorii cu particularități constructive sau cerințe speciale de utilizare, precum:

• anvelope ranforsate sau Extra Load;

• anvelope pentru condiții severe de iarnă, marcate 3PMSF;

• anumite anvelope cu talon redus;

• anvelope cu indici ridicați de viteză;

• anvelope cu indici mici de sarcină.

Limitele vor fi introduse în două etape. Prima etapă stabilește pragurile inițiale, iar cea de-a doua va aduce cerințe mai stricte pentru unele categorii. Prin urmare, conformarea nu reprezintă doar un obiectiv pentru 2028, ci un proces continuu de îmbunătățire.

UNECE estimează că limitele inițiale ar putea reduce abraziunea generală cu peste 10% și ar putea elimina aproximativ 30% dintre tipurile de anvelope cu uzură ridicată comercializate în prezent în Europa și Japonia. Evaluarea UNECE privind impactul limitelor

 

Cum este afectat producătorul?

Producătorii vor trebui să integreze rezistența la abraziune încă din etapa de proiectare a produsului.

Principalele efecte vor fi:

• investiții suplimentare în cercetare și dezvoltare;

• reformularea compușilor de cauciuc;

• optimizarea benzii de rulare;

• îmbunătățirea uniformității și calității fabricației;

• adaptarea gamelor existente la noile limite;

• documentație suplimentară pentru omologare și conformitate;

• monitorizarea permanentă a viitoarelor înăspriri ale standardelor.
  
  

Principala provocare este reducerea uzurii fără compromiterea altor caracteristici importante:

• aderența pe carosabil umed;

• distanța de frânare;

• rezistența la rulare;

• consumul de carburant sau energie;

• zgomotul;

• confortul;

• performanța în condiții de iarnă.
  
  

Euro 7 nu impune o rețetă unică de materiale. Producătorii își pot alege propriile soluții tehnologice, cu condiția ca produsul final să respecte limitele de uzură și celelalte cerințe privind siguranța și performanța.

Un exemplu al modului în care industria răspunde noilor cerințe este oferit de Giti Tire. Compania consideră standardele Euro 7 nu doar o obligație de conformare, ci și o confirmare a direcției sale actuale de cercetare. Programele de dezvoltare vizează compuși elastomerici de nouă generație, optimizarea desenului benzii de rulare, reducerea rezistenței la rulare, creșterea duratei de viață și un control mai strict al calității în fabricație. Potrivit Giti, stabilirea unor limite comune pentru abraziune poate accelera inovația și reduce impactul anvelopelor asupra mediului, fără sacrificarea siguranței, confortului și performanței. (Sursa)

Cum este afectat distribuitorul?

Distribuitorii și importatorii vor trebui să verifice dacă produsele comercializate respectă etapa de conformitate aplicabilă.

Aceștia vor trebui să urmărească:

• data fabricației;

• data introducerii produsului pe piața UE;

• tipul și versiunea omologării;

• categoria anvelopei;

• conformitatea cu limitele aplicabile;

• eligibilitatea pentru perioadele tranzitorii;

• trasabilitatea produselor din stoc.
  
  

Este importantă diferența dintre două concepte juridice:

• „Introducerea pe piață” reprezintă prima furnizare a produsului în Uniunea Europeană.

• „Punerea la dispoziție pe piață” include comercializarea ulterioară a produsului deja introdus în lanțul european de distribuție.

Această diferență determină dacă o anvelopă fabricată înainte de termenul general mai poate fi vândută în perioada tranzitorie.

Distribuitorii vor trebui să își planifice stocurile astfel încât să evite acumularea unor produse care nu mai pot fi comercializate. De asemenea, vor avea nevoie de informații clare de la producători privind omologarea și statutul fiecărui model.

Cum este afectat clientul?

Șoferii nu vor fi obligați să înlocuiască imediat anvelopele deja montate. Regulile se referă la omologarea, producția și comercializarea anvelopelor noi.

Pe termen mediu, clienții pot beneficia de:

• anvelope cu o durată mai mare de utilizare;

• înlocuiri mai rare;

• costuri totale mai mici;

• informații mai clare despre durabilitate;

• o ofertă din care produsele cu uzură foarte ridicată vor fi eliminate treptat.
  
  

Prețurile pot fi influențate de costurile suplimentare de cercetare, omologare și fabricație. Aceste costuri pot fi însă compensate, cel puțin parțial, printr-o durată de utilizare mai mare.

Comportamentul utilizatorului va continua să influențeze uzura. Presiunea incorectă, geometria defectuoasă a roților, supraîncărcarea, accelerațiile puternice și frânările agresive pot reduce durata de viață chiar și a unei anvelope conforme.

 

De când se aplică?

Cerințele vor fi introduse progresiv.

Prima dată indică momentul de la care un tip nou de anvelopă poate primi omologare numai dacă respectă cerințele de abraziune. A doua dată extinde obligația la toate anvelopele noi introduse pe piața Uniunii Europene. Ultima coloană indică termenul până la care anumite stocuri eligibile, fabricate anterior, mai pot fi puse la dispoziție pe piață.

Pentru ce anvelope se aplică?

Normele se aplică anvelopelor pneumatice noi destinate principalelor categorii de vehicule rutiere:

• C1 – autoturisme;

• C2 – autoutilitare și vehicule comerciale ușoare;

• C3 – camioane, autobuze și alte vehicule grele.
  
  

Cerințele vizează atât anvelopele montate ca echipare originală, cât și anvelopele noi comercializate pe piața de înlocuire, în măsura în care acestea intră în domeniul de aplicare al omologării.

Regulile se aplică indiferent de sistemul de propulsie al vehiculului:

• benzină;

• motorină;

• hibrid;

• plug-in hybrid;

• electric;

• alte sisteme de propulsie.
  
  

Pot exista excluderi sau prevederi speciale pentru anumite produse, precum anvelopele de competiție, anvelopele cu ținte, unele anvelope pentru gheață, anvelopele temporare și anumite categorii speciale.

Ce aspecte tehnice sunt încă în lucru?

Deși cadrul general este stabilit, mai multe elemente sunt încă în curs de dezvoltare sau clarificare:

• finalizarea procedurii de adoptare a Regulamentului ONU nr. 186;

• integrarea cerințelor ONU în legislația europeană Euro 7;

• definitivarea și actualizarea regulilor pentru anvelopele C1;

• stabilirea limitelor pentru anvelopele C2 și C3;

• armonizarea rezultatelor între organismele de omologare;

• clarificarea ajustărilor pentru categoriile speciale;

• pregătirea celei de-a doua etape, cu limite mai stricte;

• dezvoltarea unui indicator privind durata de viață estimată;

• posibila includere a abraziunii și kilometrajului în eticheta europeană;

• regulile de supraveghere a pieței și verificare a conformității;

• pregătirea primului supliment la Regulamentul ONU nr. 186.

 

Un viitor indicator privind durata de viață ar putea estima numărul de kilometri până la atingerea adâncimii minime legale a profilului, de 1,6 milimetri. Acesta ar completa informația privind rata de abraziune și ar permite consumatorilor să compare mai ușor durabilitatea produselor.

Comisia Europeană analizează includerea în sistemul de etichetare atât a performanței la abraziune, cât și a potențialului de kilometraj. Comisia Europeană – legislația privind anvelopele

Concluzie

Euro 7 transformă uzura anvelopelor într-un criteriu oficial de mediu, omologare și acces pe piață.

Producătorii vor trebui să dezvolte produse mai durabile fără să compromită siguranța.
Distribuitorii vor avea nevoie de o trasabilitate mai atentă a omologărilor și stocurilor.
Clienții nu vor fi obligați să înlocuiască anvelopele existente, dar vor beneficia treptat de produse cu uzură mai redusă și informații mai clare privind durabilitatea.

Noile norme nu vor elimina singure poluarea produsă de anvelope, dar creează pentru prima dată un mecanism internațional prin care uzura poate fi comparată, limitată și redusă.